Episodul 1

Inca un serial prost francizat de la evrei 

Secunda 31. Probabil asa va fi tot serialul. Conservatorism narativ/estetic filmat la standarde de cadre stradale pentru un reportaj pe un canal austriac. Se vede inca o data provincialismul celor care produc asa ceva- daca arata cochet si cosmo inseamna ca ne-am facut treaba. 

Acesta e El. Un barbat bine e media altor barbati bine care au venit inaintea lui in mentalul televizual al vremii/locului. In cazul asta, un Juan oarecare dintr-o telenovela, un prezentator oarecare de stiri, un figurant oarecare dintr-o reclama la Mirinda, un cocalar de pe un blog sartorial, un preot, Adrian Enache, Ciprian Marica.  

Ea lucreaza intr-o agentie de publicitate. Asistentul ei mai bifeaza o casuta pe lista cliseelor: efeminatul flamboaiant cu ochelari cu rama neagra.

Episodul 1. Close up cu un nas diform- iata defectul exterior al personajului, care-i va cauza evolutia interioara. E un exemplu foarte comic de apropriere culturala, in care un nas mare e brusc o problema in axiologia coitala, Bucuresti 2013. Asta in masura in care femei cu negi pe barbie si par in urechi pot fi bine mersi mize erotice. Dar na, ideea fictiunii foileton e sa produca vina pentru a face acceptarea/depasirea acesteia mai profitabila emotional. In episodul 5-6, probabil duduia va realiza ca "interiorul", desigur, conteaza si toate celelalte personaje se vor uita pansiv in camera. 

Pur si simplu. 

Ea nu stie cine e tatal ei. Purtand un colier din asta azteco-King Art. Uitandu-se in jos, oftand. Exact genul de non-miza care poate introduce telenovelo-vignete: suspine, mici certuri, intalniri tensionate, lacrimi. Tipa necunoscandu-si tatal nu se cunoaste bine nici pe sine, iata (sa nu ne amagim, aceasta Bugnar a tradus/adaptat doar o alta fituica paternalista), iar aceasta stare de o buca in fiecare hidrobicicleta va justifica si (probabile) descatusari sexuale. Pentru ca o femeie e in calduri doar atunci cand "are chestii pe cap". Cand "nu e ok, nu stiu". 

"Nu se intampla chimia aia, stii tu". Da, desigur, chimia aia, termenul-umbrela pentru pupaturi, rasete, certuri si impacari din toate alealalte cacaturi din care e copiata toata treaba. 

Dupa 20 de ani de chinuri cinema-TV, avem in sfarsit un handralau bunoc nervos intr-o masina scumpa pe ecran, nu tarani in Dacii pe un teren viran in Moldova. Aviz tuturor "realistilor". E vorba de tensiunea erotica oarecum mecafila a reflectiei semafoarelor pe barba de doua zile, nu "adevar" si "timp trait" si alte din astea. 

Nasoasa n-a mai "facut sex de secole". 

Sinucidere-de-final-de-episod, atat de iubita&uzata de la Sclava Isaura la Melrose Place la Vampire Diaries. Cu micul adagiu al volumului de Eliade- e umorul&gravitatea metatextuale pe care si-o permit sunetistii din Buftea. 

Andi Vasluianu vorbeste "despre niste rapoarte". Si ne miram de rata de absorbtie a fondurilor europene.

Vasluianu: "Mi se scoala numai cand trec pragul, uite pune mana". E probabil singurul din serial care-si merita painea. Tipa face pe stiletto-curva, cerandu-i lui Vasluianu sa i-o traga in bucatarie. 

La urma urmei, cine nu si-ar trage-o in pavilionul de bucatarie de la Ikea? 

Iata o industrie prea putin vizibila. Camasi barbatesti pentru femei care trebuie sa arate ravasit-cool pe final de episod (cu ceva Nick Cave roman horcaind pe fundal). O fi lampa lui Iures din In Deriva?